BIROU DE MEDIATOR - ILDIKO DOSA

​

Profesia de mediator

Exercitarea profesiei de mediator este reglementată prin lege şi pretinde de la persoana care o practică calităţi deosebite de comunicare, cunoştinţe de specialitate, maturitate în gândire şi experienţă de viaţă.

Mediatorul, în plan profesional şi extraprofesional, trebuie să respecte principiile, valorile, normele şi cerinţele în relaţionarea cu cei pe care îi ajută să depăşească criza în care se află, iar ceea ce este mai important să păstreze confidenţialitatea celor discutate de persoanele în cauză în prezenţa sa.

Medierea se cere văzută ca un proces complex şi flexibil care solicită parcurgerea unor etape obligatorii succesive, respectarea normelor legale şi manifestarea unui comportament creativ în relaţia cu persoanele mediate.

Legea prevede în concret, competenţele, atribuţiile şi responsabilităţile cabinetului de mediere, precum şi principiile ce stau la baza activităţii de mediere, de la care nu se poate deroga în niciun mod.

Medierea se dovedeşte a fi o alternativă viabilă, în măsura în care este practicată de un profesionist şi cu oameni doritori să-şi soluţioneze rapid şi consensual conflictul dintre ei.

​

Ce este medierea ?

Medierea transformă părţile în litigiu în partenerii care rezolvă împreună problemele.

Medierea este procesul prin care în prezenţa şi conduşi de un mediator, părţi aflate în conflict îşi soluţionează litigiul în deplin acord, conform dorinţelor şi posibilităţilor fiecăruia. 
​

 Medierea se utilizează la nivele diferite și în multiple contexte: de la dispute minore la discuții despre pace în mod global.

Mai jos sunt enumerate cazurile pe care le mediaza Biroul de Mediator Bucuresti Ilidko Dosa in faza non-juridica sau extrajudiciara, insemnand ca respectivele dispute nu fac obiectul unui proces judiciar:

a) in familie:

• dezbateri privind finanțele sau bugetul;

• afacerea familiei;

• dispute dintre părinți și copiii adulți;

• probleme comportamentale;

• dispute imobiliare.

b) la locul de muncă:

• discriminare;

• hărțuire;

• administrarea muncii;

• plângeri și prejudicii.

c) dispute publice:

• de mediu;

• de utilizare a pământului.

d) alte dispute:

• contracte de orice natură;

• prejudicii personale;

• parteneriate;

• organizații non-profit;

• prevenirea violenței;

• medierea victimelor;

• conflicte școlare.

 

Domeniile in care in tarile cu traditie, se apeleaza la mediere pot fi foarte diverse, tinand de relationarea interumana.

In acest mod se detensioneaza atmosfera din mediul in care activeaza sau traieste individual.

De multe ori se solicita ajutorul mediatorului intrucat gestionarea unui conflict este facuta de un specialist a carui pregatire determina partile sa vada oportunitatile ce-I ajuta sa ajunga la intelegere.

Părţile pot merge mai departe cu vieţile lor, cu reputaţia lor asigurată şi nimeni nu ştie de ce a avut loc şi cum a fost rezolvată  disputa.

​