BIROU DE MEDIATOR - ILDIKO DOSA

Important !

Începând din iulie 2013, dacă moştenitorii apelează la mediere pentru soluţionarea partajului succesoral, iar în urmă medierii rezultă un acord de mediere, acest acord poate fi depus în instanţa pentru a obţine hotărârea care să confinteasca înţelegerea prin mediere (adică în termeni juridici -  hotărârea de expedient).

În acest caz, moştenitorii beneficiază de o reducere de 50 % a taxei judiciare de timbru !

​

Succesorii sunt toţi de acord să îşi împartă moştenirea, însă nu cad de acord asupra modului în care să o facă.

Codul civil specifică un mod aritmetic de calcul al drepturilor fiecărui moştenitor, în funcţie de relaţiile de rudenie.

De multe ori, există legături ale unora dintre ei faţă de unele imobile sau bunuri moştenite, pe care doresc să le menţină, însă această conduce la unele dezechilibre ale cotelor pe care le-ar prelua din moştenire.

Alteori, împărţirea fizică a proprietăţilor nu se poate face, practic, între mai multe persoane, aşa încât fiecare dintre proprietăţi să revină integral unui moştenitor, ceea ce ar pune în dificultate deţinerea viitoare a acestor proprietăţi.

Mediatorul poate deveni garantul unei negocieri libere, deschise, între toţi descendenţii, care să ajungă prin mediere la un rezultat echitabil, aplicabil practic, care să ia în considerare şi legăturile fiecăruia, subiective sau practice, cu părţi din moştenire.

Renunţarea la moştenire a unuia dintre succesori, prin mediere

Acceptarea moştenirii sau renunţarea de către un succesor este un act unilateral.

Din diferite motive, unul dintre succesori poate renunţă la dreptul sau de succesiune, declarându-se "străin de moştenire". Trebuie precizat că renunţarea devine definitivă, după trecerea termenului de 6 luni de la deschiderea unei succesiuni, dacă nu a intervenit o retractare a ei.

Sunt şi situaţii în care, în practică, un moştenitor de drept este dispus să renunţe la dreptul sau de succesiune, în condiţiile unei înţelegeri cu restul moştenitorilor. Apar cel mai adesea diferite forme de compensare.

Deşi nu sunt expres prevăzute de lege, comentariile specialiştilor acceptă acest gen de înţelegeri, însă specifică respectarea obligatorie a unor condiţii:

•           înţelegerea între moştenitori să se facă doar după deschiderea succesiunii; dacă este făcută înainte de deschiderea succesiunii, este lovită de nulitate

•           moştenitorul care renunţă să nu fi acceptat moştenirea, anterior renunţării la ea

•           dacă apare o înţelegere între moştenitori, prin care unul dintre ei renunţă de bunăvoie la moştenire, această trebuie neapărat urmată de înregistrarea oficială a renunţării în faţă notarului public, de către cel care renunţă; altfel, renunţarea nu se produce, de drept

•           convenţia care apare dintre moştenitori trebuie să nu contravină normelor de ordine publică şi a bunelor moravuri.

Moştenitorii care optează pentru o astfel de soluţie pentru a rezolva partajul moştenirii pot să apeleze şi la mediere, în condiţiile în care există dispute privind modul de soluţionare a ei.

În plus, dezbaterea în prezenţa mediatorului, ca şi consemnarea sub semnătură autorizată a mediatorului a înţelegerii finale dau un caracter oficial convenţiei. Deşi cu valoarea unui înscris sub semnătură privată, convenţia obligă fiecare parte la ceea ce s-a angajat prin acord, şi persoanele care nu îşi respectă angajamentele din convenţie pot fi acţionate în justiţie în baza convenţiei.

Partajul ( împărţeală ) de ascendent, prin mediere

Partajul de ascendent semnifică distribuirea încă din timpul vieţii a bunurilor şi proprietăţilor unei persoane "ascendent" (părinte, bunic, străbunic) către "descendenţi" (copii, nepoţi, strănepoţi etc.) care le pot deveni moştenitori.

De cele mai multe ori, acest partaj din timpul vieţii se face pentru a evita dificultăţile împărţirii ulterioare a bunurilor greu divizibile, şi poate să aibă şi încărcătură unei opţiuni personale a persoanei-ascendent - ea poate să aleagă preferenţial cui lasă moştenire un anumit bun. Totul trebuie desfăşurat în limitele prevederii legii.

Partajul (împărţeală) se poate prin donaţie şi/sau testament.

Medierea îşi poate juca rolul conciliant când persoană care decide partajul din timpul vieţii simte nevoia unei concilieri într-o dispută legată de această împărţeală,

De asemenea, medierea poate deveni foarte utilă când una dintre persoanele din grupa descendenţilor apreciază că intenţia rudei sale-ascendente îl va nemulţumi, preferând o discuţie deschisă, dar pe un teren neutru, înainte că deciziile finale să fie luate şi oficializate.

Efectul medierii în acest caz destul de special se poate regăsi în oficialitatea acordului final de mediere, dar mai ales în importantă discuţiilor în care mediatorul îşi joacă rolul de neutralitate şi imparţialitate.

Acordul de mediere obţinut şi redactat în aceste împrejurări devine o convenţie sub semnătură privată, şi poate servi că baza pentru actele oficiale pe care ascendentul le va îndeplini cu rudele sale.