mediere de la "a" la "z"
Medierea în contractul prenuptial (convenţia matrimonială)
Noul Cod civil descrie într-un capitol separat, " Alegerea regimului matrimonial", posibilitatea cuplului care urmează să se căsătorească sau a soţilor căsătoriţi de a încheia o "convenţie matrimonială", cunoscută în general drept contract prenuptial.
Convenţia matrimonială nu poate viza egalitatea soţilor, autoritatea părintească sau drepturile succesorale, însă poate stabili situaţia unor bunuri în timpul şi în cazul ipotetic al desfacerii căsătoriei.
Convenţia se poate încheia atât înaintea căsătoriei, cât şi în timpul căsătoriei.
Convenţia îşi dovedeşte utilitatea în cazul în care cei doi (viitori) soţi doresc să se protejeze de dificultatea gestionării unui set de bunuri pe care le aduc în căsnicie, sau a unor obligaţii de întreţinere pe care le au din afară căsătoriei. De exemplu, poate fi utilă când se cunoaşte înainte de căsătorie:
• deţinerea de proprietăţi, depozite în banca sau alte bunuri cu valoare
• deţinerea calităţii de acţionar la o societate
• posibilitatea de a primi o moştenire
• existenţa unor copii dintr-o căsătorie anterioară sau a unor rude pentru care există o obligaţie de îngrijire
sau când soţii doresc să facă o separaţie clară, pe care o simt necesară, pentru gestionarea unor astfel de subiecte.
Tot prin convenţie, unul dintre soţi poate da, cu titlu gratuit, încă din timpul vieţii un bun celuilalt soţ, care devine proprietar unic.
Contractul (convenţia) poate fi modificată în timpul căsătoriei.
Contractul prenuptial se supune unui regim strict:
• se semnează în faţă notarului, în scopul autentificării
• se înscrie de către notar într-un registru naţional al convenţiilor matrimoniale
• se înregistrează în cartea funciară sau, după caz, la registrul comerţului
• trebuie respectată de soţi în modul în care dispun de bunurile lor
Avantajele medierii în contractele prenupţiale
O convenţie matrimonială poate să reducă tensiunile privind modul de gestionare a unor bunuri ale soţilor pe parcursul căsătoriei.
Totodată, ea poate să producă tensiune în momentul iniţierii ei de către unul dintre soţi şi pe parcursul discutării ei. Nu întotdeauna este simplă discuţia separării unor bunuri şi obligaţii, chiar în timpul căsătoriei, adesea aducând ideea unei perspective de desfacere a căsătoriei.
Alteori, soţii sau viitorii soţi preferă tensiunea trecătoare a realizării unei convenţii matrimoniale pentru a scapă de tensiunea unui partaj în perspectiva desfacerii căsătoriei, dacă simt o nesiguranţă asupra duratei şi certitudinii unei căsnicii.
Medierea îşi pune în valoare calităţile de instrument de soluţionare a conflictelor şi tensiunilor:
• Soţii (viitorii soţi) pot discuta discret, confidenţial, toate aspectele în contradictoriu ale convenţiei. Mediatorul îi poate ajută să elimine tensiunea unei astfel de discuţii.
• Convenţia finală aparţine celor doi parteneri, mediatorul nu se implică în formularea soluţiei, însă îşi aduce contribuţia de facilitare a dezbaterilor.
• Biroul de mediator oferă un cadru neutru pentru discuţie.
• Acordul semnat la finalul negocierii va exprimă clar voinţă partenerilor, iar mediatorul va superviza redactarea lui corectă.
• Efectul detensionării discuţiilor cu prilejul medierii îşi poate face simţită importantă mai ales după realizarea convenţiei, prin reducerea eventualelor resentimente care pot apărea în acest context.
Prin mediere, soţul care are o reţinere pentru realizarea unei convenţii poate să comunice într-un mediu neutru cu soţul care are iniţiativa acestui contract, şi îşi pot face cunoscute nevoile şi interesele.
Atenţie: acordul de mediere are valoarea unui document sub semnătură privată între cei doi parteneri.
Pentru că să devină legală, convenţia matrimonială are nevoie de urmarea procedurii de autentificare şi de înregistrare la notar.
Medierea oferă un plus faţă de înregistrarea legală la notariat: discuţiile tensionate se poartă într-un cadru în care mediatorul, că persoană calificată pentru soluţionarea conflictelor, îşi poate aduce contribuţia de facilitator.