Istoria medierii partea V

În Indonezia, una din cele mai mari zone geografice influenţate de culturile Islamică şi Arabă, mijloacele tradiţionale pentru luarea unei decizii şi rezolvarea unei dispute se amestecau cu practicile islamice. Rezultatul era procesul musyawarah, o procedură de administrare a conflictului bazată pe consens (Moore si Santosa, 1995). Variaţiile acestui proces erau folosite şi sunt încă practicate şi azi, de-a lungul arhipelagului de insule pentru a lua decizii şi rezolva dispute atât în ceea ce priveşte problemele locale cât şi cele naţionale (Von Benda – Beckmann, 1984; Slatts si Porter, 1992; Schwartz, 1994).

În America de Nord, atât Nativii canadieni cat și cei americani au avut implenemtate propriile lor tehnici non-violente de soluționare a litigiilor cu mult înainte de sosirea europenilor pe continent și, într-adevăr, multe dintre triburile care mai supravietuiesc, acum se întorc la aceste metode istorice de soluționare a litigiilor. De exemplu, Navajo au repus practica de Hozhooji Naat'aanii, care a iesit din uz în 1829, când guvernul SUA a impus standardele proprii judiciare asupra afacerilor autohtone.

În Europa, rolul de mediere și mediatorul dateaza de secole. Literatura de specialitate din 1680 se referă la standardele internaționale de mediere a clericilor creștini care au fost adesea chemati să medieze disputele dintre criminali (care au cerut azil în biserici) și autorități, membrii familiei și chiar guverne. In perioada renasterii Biserica Romano Catolica a jucat un rol major in gestionarea conflictelor epocii renascentiste.

În America de Nord, din anii 1700, quakeri au o îndelungată și bogată tradiție in a practica medierea. Într-adevăr, modelul istoric de mediere în SUA și Canada a fost foarte mult influentat de activitatea Quakers în această zona.

Mai recent, medierea a devenit instituționalizata în domeniul relațiilor industriale, în Anglia, odata cu aprobarea de catre Parlament a Actului de conciliere.

continuare...

#mediereainistorie