Principiile medierii

Autodeterminarea

Autodeterminarea partilor defineste capacitatea partilor de a decide asupra propriilor solutii la problemele deduse medierii.

Înţelegerea aparţine numai părţilor.

Termenii înţelegerii trebuie să fie optiunea partilor şi acceptati in consens de toate părţile conflictului.

Niciodată mediatorul nu va putea să decidă sau să influenţeze termenii în care se stabileşte o intelegere comună a părţilor bazata pe propriile lor optiuni, generate in timpul sedintelor de mediere. De asemenea modul de ducere la indeplinire a celor asumate o decide fiecare parte a conflictului, in functie de propriile sale posibilitati.

In urma consensului asupra problematicii si modalitatilor de punere in practica, acordul care le contine trebuie sa fie in stricta concordant cu cele convenite, De abia dupa ce partile toate punctele, se trece la semnarea lui.

Confidenţialitatea

Confidenţialitatea determină părţile să îmbrace o atitudine încrezătoare faţă de instituţia medierii şi de mediator, motivându-le să devină mai comunicative, mai deschise în faţa mediatorului şi a părţii opuse.

Caracterul confidenţial se aplică asupra tuturor informaţiilor transmise în cadrul procedurii de mediere.

Atât mediatorul cât şi părţile prezente, precum şi avocaţii acestor părţi se obligă să păstreze caracterul confidenţial al tuturor aspectelor discutate în mediere.

Discretia de care este inconjurata sedinat de mediere nu se regaseste intr-un proces judiciar public, asa incat cei care nu doresc expunerea problemelor in mod public, vor apela la mediere.

Imparţialitatea reprezintă poziţia echidistantă a mediatorului faţă de părţile prezente la mediere, cât şi atitudinea egală faţă de acestea şi de problema supusă medierii.

Imparţialitatea mediatorului garantează faptul că mediatorul stă într-o poziţie de mijloc faţă de părţi, că nu doreşte absolut deloc ca o parte sau alta să căştige sau să fie favorizată în timpul procedurii de mediere.

Neutralitatea constituie elementul care defineşte starea mediatorului, şi anume acesta este pe deplin neutru, prin aceasta înţelegâdu-se lipsa oricărui interes în rezolvarea conflictului în favoarea/defavoarea uneia dintre părţi.

Mediatorul nu este judecător sau arbitru.

Mediatorul în nici o circumstanţă nu va decide asupra ajungerii la o înţelegere.

Neutralitatea presupune că mediatorul rămâne în afara conflictului dintre părţi, că nu se implică în acest conflict decât în limitele impuse de către procedură.

O caracteristică esenţială a medierii o reprezintă voluntariatul, în sensul că părţile care reprezintă personajele unui conflict nu pot fi obligate să se prezinte în faţa unui mediator, voinţa acestora fiind respectată.

În consecinţă, orice parte are dreptul ca în orice moment al medierii, să se retragă din această procedură, dacă ajunge la concluzia că este imposibil să se ajungă la o înţelegere.

În anumite circumstanţe, mediatorul poate de asemenea să încheie şedinţa de mediere atunci când consideră că apare o încălcare a legii ori atunci când are convingerea că medierea nu foloseşte părţilor

#medieredelaAlaZ